Tendința de mișcare este esențială pentru dezvoltarea ființei umane. Fără mișcare putem spune că nu există viață – nu există realizări.
Ființele umane, spre deosebire de toate celelelate mamifere care viețuiesc pe această planetă, au o mișcare specifică; postura verticală ne oferă avantajul de a avea două, din cele patru membre – mai exact mâinile – libere pentru a face alte activități.
Maria Montessori a observat că există o strânsă legătură între mișcare și gândire. Ea numește mâinile ca fiind ”organul inteligenței”, ajungând la concluzia că mișcarea liberă stimulează cunoașterea. E nevoie ca mâinile să fie la dispoziția minții – a inteligenței. Mâinile ne ajută pe noi, oamenii, să ne facem vizibile gândurile și ideile cu ajutorul mișcării și a muncii. Astfel, pentru a crește potențialul intelectual este nevoie să nu se separe conexiunea minte-corp.
Doar că această mișcare trebuie să fie sau să devină una conștientă, cu scop, generată de o nevoie interioară. Din acest motiv, în metoda Montessori, mișcarea este încurajată foarte mult deoarece copilul învață făcând.
De asemenea, lumea este explorată prin intermediul mișcărilor. Atunci când, atât mintea cât și corpul sunt implicate și se stabilește o conexiune puternică, întreg corpul (nu doar creierul) devine un instrument în învățare.
În ceea ce privește motivația de a desfășura o acțiune, există o diferență fundamentală între modul de abordare a copilului și cea a adultului:
- adultul va dori să termine cât mai repede o activitate cotidiană – nu există un interes foarte mare
- copilul vede această activitate ca o ocazie perfectă de a-și dezvolta și ulterior perfecționa mișcările
Ținând cont de această tendință de mișcare pe care copilul o manifestă, mediul din cadrul grădinițele Montessori este special gândit în funcție de etapele dezvoltării unui copil în primii ani de viață. Acest mediu pregătit contribuie la:
- dezvoltarea motricității fine,
- rafinează coordonarea mână-ochi,
- îmbunătățește controlul și precizia și
- crește puterea de concentrare (necesară învățării).
Gândiți-vă pentru un moment: care va fi rezultatul unei acțiuni a cărui mișcări sunt executate coordonat? Dar în cazul în care aceste mișcări sunt desfășurate la întâmplare?
În al doilea caz oare putem vorbi de activitate? Pentru a putea desfășura activități și pentru a obține rezultatele scontate, este nevoie ca mișcările pe care le faci să fie unele coordonate.
Aceste mișcări coordonate ce conduc către un scop au un rol foarte important și în plan psihologic deoarece copilul își consolidează încrederea în forțele proprii, ceea ce duce la acea siguranță de sine. Acest lucru conduce, în cele din urmă, la creșterea independenței și la dezvoltarea armonioasă a unui individ stabil din punct de vedere emoțional, capabil să soluționeze cu succes diferitele probleme ale vieții.
Și pentru că am adus în discuție acest aspect privind independența, aș dori să dezvolt această idee.
Independența este tot o tendință umană care se manifestă încă din primul moment în care ființa umană își face apariția în această lume.
O scurtă definiție a termenului de independență ar fi: capacitatea de a face lucruri de unul singur fără a avea nevoie de ajutorul celor din jur. Această independență poate fi legată și de sentimentul de libertate.
De ce una din primele tendințe? La naștere, în momentul în care copilul ia decizia de a ieși din pântecul mamei el devine independent de corpul acesteia. Acum el se bazează pe propriul său corp iar organele încep să-și îndeplinească funcțiile – copilul nu mai depinde de pântec pentru a respira sau pentru a se hrăni.
Această independență nu este una absolută, pentru moment, deoarece copilul încă depinde de mamă pentru a se hrăni. Dar o dată cu trecerea timpului, în jurul vârstei de șase luni, copilul începe să deguste și alte alimente, experimentând o diversificare de gusturi și arome. Aceste alimente sunt combinate, în continuare cu laptele matern.
În aceeași perioadă, limbajul se manifestă prin rostirea primelor silabe și sunete: ma-ma ta-ta. Și știți ce este interesant: toți copii, indiferent de locul în care se află, rostesc aceleași silabe, urmănd ca apoi limbajul specific să se contureze din ce în ce mai mult.
Din acest moment copilul se poate exprima singur și astfel devine independent în ceea ce privește limbajul. Acesta este punctul de început a unui întreg proces ce are ca scop dobândirea unui limbaj specific culturii și mediului în care el trăiește.
După un timp, copilul va deveni din ce în ce mai independent fizic. Apoi vine o perioadă când el va deveni independent din punct de vedere mental.
Va învăța arta scrisului, o formă superioară a limbajului. El va putea să-și exprime propriile ideile și să comunice eficient cu cei din jur.
Independența nu vine din statul ore întregi într-o bancă și din memorizarea faptelor. Ea se obține din explorare, experimentare și creare a unei relații personale cu ceilalți și cu lumea înconjurătoare – dezvoltare cu ajutorul mișcării.
Dacă ți-a plăcut articolul meu și vrei să afli și alte idei despre cum să crești un Copil Lider, te invit să te abonezi la articolele de pe blog cu ajutorul notificărilor.
