Individul nu se poate dezvolta fără o viață socială
Comunicarea oferă acea siguranță și adaptare la mediu pentru a putea apoi explora și face noi descoperiri.
Comunicarea poate fi făcută prin diferite canale de exprimare cum ar fi dansul, arta, muzica dar poate fi și o formă minunată de exprimare a găndurilor și sentimentelor cu ajutorul limbajului – scris sau oral.
Dintre toate abilitățile pe care le posedă ființa umană, dezvoltarea limbajului este cu certitudine miraculoasă. Limbajul este cel mai puternic instrument al progresului uman.
Limbajul face că oamenii să aparțină diverselor națiuni și, cel mai important, este elementul central care diferențiază specia umană de toate celelalte specii, este esența civilizației.
“Înainte de apariția omului pe Pământ, limbajul nu exista. Și ce este el? O simplă răsuflare! Câteva zgomote legate între ele. Iar sunetele lui, luate separate, sunt lipsite de sens” scria Maria Montessori în cartea sa, Mintea Absorbantă. Mai departe, ea explică cum „singurul lucru care dă sens sunetelor este faptul că oamenii au agreat să le dea un anumit înțeles”.
În formarea cuvintelor sunt suficiente numai câteva sunete, dar care pot fi asociate într-o infinitate de combinații, generând astfel un număr nelimitat de cuvinte, care, în călătoria lor de la o persoană la alta sau de la o generație la alta, au puterea de a transmite învățăminte, emoții, idei, experiențe.
Cuvintele sunt atotputernice, având forța de a inspira oamenii în momente de cumpănă, de a insufla bunătate și iubire, de a vindeca răni adânci ale sufletului, de a răspândi veselie și a umple casele cu râsete zgomotoase. Din păcate, tot ele au puterea de a distruge relații, de a aduce suferințe și saci de traume sau de a transmite prejudecăți și frici.
Comunicarea, sub toate formele ei, reprezintă liantul care leagă trecutul de prezent, care prezervă istoria omenirii, care lasă moșteniri valoroase generațiilor viitoare, având puterea de a transcende în timp și spațiu.
Maria Montessori a descoperit că indiferent cât de complexă și de grea este limba la care este expus copilul mic, acesta o va absorbi ca pe un întreg, cu aceeași ușurință cu care ar învăța și o limbă mai primitivă, mai ușoară, cu un vocabular mai simplist.
Acest fapt ne duce cu gândul la a fi extrem de atenți în ceea ce privește bogăția, diversitatea și calitatea limbajului oferit copilului astfel încât expunerea din mediul lingvistic să-i valorifice potențialul. Copilul învață atât cât aude vorbindu-se în jurul său, așa încât este în avantajul lui dacă-l expunem unui vocabular bogat, elevat, corect din punct de vedere gramatical. Dacă, în schimb, aude foarte puține cuvinte sau doar un dialect, el va ajunge să vorbească în acest fel.
Numărul cuvintelor înțelese de copil este superior numărului cuvintelor folosite pentru a se exprima.
Ființele umane posedă mecanisme pentru dobândirea limbajului, care sunt funcționale cu mult timp înainte ca ele să învețe să vorbească. Dar ce este cu adevărat uimitor pentru creativitatea comunicării este faptul că fiecare ființă umană folosește cuvintele în felul său, ceea ce înseamnă că fiecare dintre noi poate alcătui fraze unice, care nu au mai fost formulate până la acel moment.
Toată această construcție a limbajului am putut să o ”văd” la fetița mea de aproape 2 ani. Mereu am comunicat cu ea și îi explicam absolut orice acțiune urma să facem sau ce observam atunci când ieșeam la plimbare prin parc sau prin alte locații.
În momentul în care a început să meargă o rugam să-mi aducă diferite obiecte din bucatărie dar și jucării. Deși ea nu putea pronunța acele cuvinte știa exact ce am rugat-o și mi le aducea foarte veselă și plină de entuziasm.
Totul până într-o zi, în jurul vărstei de 1 an și 10 luni când a început să răspundă și ea sau să pronunțe numele obiectelor luate în mâini. Inițial unele din ele erau pronunțate mai greu, alte încă nu sunt pronunțate corect, dar pe zi ce trece face progrese evidente.
Acum comunicarea ei cu noi este una stil telegrafic, de genul ” Mama plecat grădină” dar ce este minunat este că ne putem înțelege. Am rămas uimită că unele cuvinte pe care eu nu i le-am spus express, ea le știa, și le știa corect. Aici cred că și fratele ei mai mare a avut un cuvânt de spus.
Copiii au un fel al lor special de a pronunța cuvintele. Eu spre exemplu ma topesc când o aud pe cea mică vorbind, mai ales că gesticulează sau folosește și o mimică adecvată. Este adorabilă.
Dacă ți-a plăcut articolul meu și vrei să afli și alte idei despre cum să crești un Copil Lider, te invit să te abonezi la articolele de pe blog cu ajutorul notificărilor.
