Concepte de bază

Educația Montessori este considerată una dintre cele mai bune metode existente astăzi deoarece:

-îi provoacă Copilului un maxim de interes              – îl susține să-și facă el însuşi propria experienţă

-îi oferă posibilitatea să lucreze singur dar și în grup  -îi permite să schimbe studiul cu viaţa practică

În filozofia Montessori sunt trei elemente pe care se bazează procesul de învățare:

Tendințele umane

Perioadele senzitive

Mintea  absorbantă

Aspectul fizic al omului nu este același peste tot în lume. De asemenea mediul în care trăiește fiecare, s-ar putea schimba și evolua în timp. Chiar dacă se produc multe schimbări, principalele nevoi, aceste „fapte fundamentale” cum le numește Maria Montessori, nu se schimbă.

Nevoile de bază pe care le are fiecare ființă umană ar putea fi cele fizice – necesare pentru menținerea vieții fizice  – cum ar fi produsele alimentare, apă, adăpost, îmbrăcăminte sau ar putea fi nevoi spirituale – cum ar fi să faci parte dintr-o comunitate, nevoia de iubire și îngrijire, securitate.

Aceste nevoi umane dau naștere unor tendințe umane.

Citește despre Tendințele umane

                                                 ⇓

Viața se divide în diferite perioade de creștere manifestate prin diferite schimbări la nivel fizic, social, emoțional și psihic. Fiecare perioadă are nevoile sale specifice manifestate într-un mod unic.

Aceste perioade pot fi găsite oriunde în natură, manifestate în diferite moduri. Maria Montessori compară aceste perioade cu procesul de metamorfozare a unui fluture. Pentru a deveni fluture, omida trece prin diferite perioade de criză.

Aceste crize sunt prezente și în viașa ființei umane, deși manifestările nu sunt așa de evidente. Aceste perioade sau faze se numesc planuri de dezvoltare.

0-6 ani  – > dezvoltarea sinelui ca fiinţă individuală:

“Ajută-mă să mă descurc singur(ă)!”

6- 12 ani -> dezvoltarea fiinţei sociale:

“Ajută-mă să gândesc singur(ă)!”

12-18 ani ->  naşterea adultului şi găsirea propriului sentiment de sine:

“Ajută-mă să mă descopăr!”

şi 18-24 ani -> consolidarea personalităţii mature şi devenirea unui explorator specializat:

“Ajută-mă să mă întrețin singur(ă)!”

Citește despre Planurile de dezvoltare

Copilul are cea mai mare putere pe care adultul nu o poate avea niciodată: Mintea absorbantă. Aceasta îl însoțește în drumul său de la naștere până la vârsta aproximativă de 6 ani. Dar pe întreaga perioadă ea se manifestă diferit.

Cu ajutorul acestei puteri, Copilul se adaptează perioadei și locului în care a venit – Copilul începe să absoarbă mediul în interiorul său și să se auto-construiască – iau naștere memoriile, mișcarea specifică, limbajul, rațiunea, manifestări culturale specifice etc. Tot acest proces are loc fără vreun efort anume.

Mintea absorbantă nu folosește vreun efort voluntar pentru a construi. Ea își îndeplinește scopul în funcție de îndrumarea unor impulsuri sau senzitivități interne pe care Maria Montessori le-a numit perioade senzitive.

Citește despre Perioadele senzitive

Aceste perioade sunt limitate ca timp și dispar când și-au îndeplinit scopul. Au rolul de a atrage atenția Copilului la ariile specifice ce necesită dezvoltare în acea perioadă. În cadrul fiecărui plan, Copilul sau Adolescentul are aceste ”ferestre de oportunitate” pentru a dobândi o anumită trăsătură umană sau a absorbi o anumită trăsătură de caracter. Aceste perioade senzitive nu sunt perioade de învățare; ele sunt perioade de dezvoltare a viitorului Adult.

Perioadele senzitive ajută la dezvoltarea unor capacități specifice ale creierului precum limbajul, mișcarea și coordonarea, abilitățile sociale, conștiința culturală, etc. ce vor conduce către libertate și independență.

Mediul pregătit din școlile  Montessori este conceput astfel încât să întâmpine cu materialele adecvate aceste perioade speciale, de concentrare intensă din viața copiilor

Copilul are propriile lui legi de dezvoltare. Dacă ne dorim să îl ajutăm în procesul de creștere, noi, Adulții nu ar trebui să ne impunem propriile reguli, ci mai degrabă să urmăm Copilul și să-i oferim o mână de ajutor atunci când el ne-o cere.

     Limbajul este strâns legat de viața socială – este folosit pentru a crea legături – dar este folosit și pentru exprimarea propriilor gânduri, dorințe și nevoi. Limbajul este unul din lucrurile cu care doar ființa umană a fost înzestrată – este produsul minții noastre super inteligente.

Limbajul nu formează caracterul. Ele este construit în relație cu inteligența umană. Mișcarea este cea care duce la formarea caracterului.

 Mișcarea este un lucru esențial pentru specia umană – fără ea, cineva nu poate obține prea multe. Însă această mișcare trebuie să aibă un scop precis care duce la dezvoltarea inteligenței.

Cheile ce ne conduc la independență sunt: accesibilitate, cunoaștere și timp.

Citește despre Dezvoltarea limbajului, mișcării și independenței

Polarizarea atenției este o stare de adâncă concentrare care apare atunci când copiii fac o activitate care le captivează atenția în cel mai înalt grad astfel încat nu mai sunt influentați de stimulii din exterior. Atunci când Maria Montessori a descoperit acest fenomen, ea a realizat că este cea mai eficientă cale de dezvoltare a Copilului:

“Aceasta este cheia întregii pedagogii: a recunoaște și folosi aceste clipe prețioase de concentrare în care are loc dezvoltarea autentică.”

Citește despre Polarizarea atenției

                                          ⇒

Dezvoltarea liberă și naturală a copilului este una din ideile de bază ce sunt integrate în pedagogia Montessori. Ideea centrală a acestui sistem pedagogic este exprimată în sloganul:

”Ajută-mă să mă descurc singur(ă).”

În viziunea Mariei Montessori, libertatea este esențială pentru ființa umană. Misiunea omului este de a crea și de a transforma. Acest lucru nu poate fi realizat decât printr-o activitate permanentă, activitate pe care Maria Montessori a numit-o muncă.

Citește despre Libertate și limite

Educaţia Montessori caută să ofere copiilor medii ideale amenajate în funcţie de fiecare etapă de dezvoltare; acest lucru le permite să răspundă chemării interioare a perioadelor senzitive specifice şi le oferă libertatea să acţioneze în concordanţă cu tendinţele lor umane înnăscute.

Astfel, dacă educaţia este văzută ca o metodă de a împlini potenţialul optim al Copilului pentru fiecare faţetă a personalităţii sale în devenire, acest ‘mediu pregătit’ oferă o fundaţie sigură şi permanentă pentru educaţie.

Mediul pregătit este nevoie să fie unul logic și consecvent (să existe anumite rutine bine stabilite) dar și unul cald și primitor.

În cadrul locuinței personale este nevoie să existe arii diferite dar cu un scop bine definit: zona de dormit, locul de luat masa, zona pentru joacă și activități diferite, zona pentru îngrijire personală etc.

Citește despre Mediul pregătit în pedagogia Montessori

Primele materiale pe care le întâlneşte copilul în Casa Copiilor Montessori sunt activităţile vieţii practice,  activităţi de zi cu zi, cu care copilul este familiarizat de acasă. Copilul este ajutat să câştige independenţă, să-şi dezvolte capacitatea de a se concentra şi de a-şi coordona mişcările. Celelalte arii ale curiculei pentru copiii de la această vârstă sunt senzorială, matematica, limbajul dar și activități ce ajută la o aprofundare mai bună tot ceea ce este legat de cultură, artă și știință specifică dar și în general.

Citește despre Materiale Montessori

Deoarece pedagogia Montessori vede rolul educației diferit față de ceea ce a existat până acum, astă ne conduce automat cu gândul că și rolul educatorului este complet diferit. Acesta are rolul de a direcționa energia și pofta de viață a copiilor către mediu, un mediu pregătit și adaptat nevoilor perioadei de dezvoltare, în așa fel încât Copiii să lucreze/ acționeze într-un mod cât mai benefic și ”roditor” pentru ei – să le suporte dezvoltarea individuală.

 

Rolul educatorului este de a crea o legătură dintre Copil și material – atunci când Copilul lucrează cu materialul, să nu facă acest lucru mecanic, ci să existe un scop și o acțiune ce vine din interior.

 

Sarcinile principale ale unui Educator sunt:

  • Să pregătească și să mențină mediul ordonat și plăcut
  • Să creeze acea legătură dinamică între copil și materialele din mediu
  • Să observe obiectiv și să nu intervină

Citește despre  Educatorul format

SAU 

Planul de educație

Maria Montessori scrie în cartea sa ”To Educate The Human Potential”: ”Primul pas în a deveni un educator Montessori este acela de a revărsa omnipotență și de a ajunge un observator plin de bucurie. Dacă educatoarea chiar poate să se introducă cu adevărat în bucuria de a vedea lucrurile cum se nasc și cresc sub ochii ei și să se învăluie în îmbrăcămintea umilinței, multe delicii îi sunt rezervate și refuzate celor care își asumă infailibilitatea și autoritate în fața clasei”.

Maria Montessori oferă câteva principii de urmat de către adulți atunci când vine vorba de observare:

  • Observă fără să intervii
  • Creează mediul observând
  • Creăm legătura dintre copil și mediu

Prin observare ne putem da seama care este momentul optim pentru a hrăni interesul copilului. Dacă reușim acest lucru, copilul va dori să repete de multe ori acea activitate fără să arate semne de oboseală sau plictiseală. La sfârșit se va simți bucuros, fericit și împlinit.

Observarea înseamnă practică continuă. Observarea înseamnă răbdare, detașare și implicare.

Citește despre Sesiunile de observare