Legi de dezvoltare

Dezvoltarea limbajului, mișcării și independenței arrow down

Copilul are propriile lui legi de dezvoltare. Dacă ne dorim să îl ajutăm în procesul de creștere, noi, Adulții nu ar trebui să ne impunem propriile reguli, ci mai degrabă să urmăm Copilul și să-i oferim o mână de ajutor atunci când el ne-o cere.

Limbajul este strâns legat de viața socială – este folosit pentru a crea legături – dar este folosit și pentru exprimarea propriilor gânduri, dorințe și nevoi. Limbajul este unul din lucrurile cu care doar ființa umană a fost înzestrată – este produsul minții noastre super inteligente.

Când ne referim la dezvoltarea limbajului trebuie să avem în vedere două aspecte:

  • dezvoltarea ”limbajului” auditiv – organele implicate sunt urechea care captează sunetele
  • dezvoltarea limbajului vorbit – părțile corpului implicate sunt gura, gâtul, nasul

Deci avem de a face cu două centre distincte de la nivelul creierului – primul este de natură senzorială iar cel de-al doilea este unul legat de mișcare. Al doilea nu poate exista fără ca primul să se dezvolte.

Un lucru fascinant ce numai Natura îl putea crea pentru a ne arăta, încă o dată, cât de perfectă și inteligentă este, și că tot ceea ce avem nevoie ne este oferit la naștere, este faptul că atunci când ne naștem, urechea nu captează sau trimite semnale la creier pentru orice sunet din Univers. Omul este în plin proces de auto-creare în conecțiune cu mediul înconjurător, așa că urechea răspunde doar la sunetele produse de vocea umană.

Urechea începe să audă sunetele încă de când bebelușul este în pântecul mamei, doar că gura împreună cu limba și nasul, încep să vorbească și să reproducă suntele mult mai târziu, după ce bebelușul a absorbit limbajul.

Limbajul nu formează caracterul. Ele este construit în relație cu inteligența umană. Mișcarea este cea care duce la formarea caracterului.

Copiii au ca și tendință umană să lucreze în timp ce noi adulții credem că se joacă. Ei de fapt imită acțiunile noastre, ca adulți.

Fiecare specie de animale au mișcări specifice, ereditare. În schimb, mișcările și mersul unei ființe umane nu este ereditar. Nimeni nu poate spune cum va fi mersul unui adult imediat după ce bebelușul se naște. Copilul construiește aceste mișcări bazându-se și culegând informații din mediu – cultură, tradiții etc.

Mișcarea este un lucru esențial pentru specia umană – fără ea, cineva nu poate obține prea multe. Însă această mișcare trebuie să aibă un scop precis care duce la dezvoltarea inteligenței.

Independența este rezultatul dezvoltării limbajului – libertate în exprimare – dar și a mișcării – libertate de mișcare și de decizie.

Independența este scopul primordial a tuturor acțiunilor întreprinse de orice ființă umană. De aceea adultul trebuie să aibă răbdare pentru a observa și înțelege care este motivul și motorul din spatele fiecărei acțiuni întreprinse de Copil.

 

Cheile ce ne conduc la independență sunt: accesibilitate, cunoaștere și timp.