Bun venit Primăvara!
În ziua de 1 Martie, românii celebrează sărbătoarea Mărţişorului, triumful primăverii asupra iernii, obiectul cu şnur alb şi roşu fiind un simbol al reînnoirii timpului şi al renaşterii naturii.
În vechime, pe data de 1 martie, mărțișorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor și tinerilor – fete și baieți deopotrivă. Șnurul de marțișor, alcătuit din două fire de lâna răsucite, colorate în alb și roșu, sau în alb și negru, reprezintă unitatea contrariilor: vara – iarna, căldura – frig, fertilitate – sterilitate, lumină – întuneric.
Interesantă această tradiție de a uni într-un singur obiect două lucruri care sunt opuse. Acest lucru m-a fascinat atât de mult încât am început să caut în jurul meu lucruri, situații care îmbină armonios contrarii, lucruri opuse dar care se completează atât de natural.
Și cum marea majoritatea a timpului o petrec acum în sala de practică a Institutului Montessori din Praga, mediul pregătit a fost punctul de plecare. Primul lucru care mi-a venit în minte a fost:
Copiii învaţă din ceea ce îi înconjoară
Iar acest mediu care îi înconjoară este alcătuit dintr-o parte fizică, tangibilă – lucruri materiale pe care le pot vedea și le pot manipula, adulții și prietenii ce îi înconjoară, animale, plante – dar și o parte intangibilă, cum ar fi atmosfera, reacțiile, tonalitatea vocii, atitudinea celor cu care intră în contact.
Eu am asociat partea tangibilă mai mult cu exteriorul, iar partea intangibilă mai mult cu interiorul. Ambelor e nevoie să le dăm la fel de mare importanță deoarece o dezvoltare armonioasă are loc doar din îmbinarea interior – exterior.
Până acum am mai tot vorbit sau menționat despre importanța mediului pregătit. Urmează o serie de alte câteva articole în care voi prezenta fiecare arie de dezvoltare dintr-un mediu Montessori și cum contribuie aceasta la dezvoltarea armonioasă a copilului.
Astăzi doresc să mă focusez mai mult asupra unor lucruri legat de partea intangibilă, cea care nu se vede și care, uneori, nu o conștientizăm așa cum ar trebui. Mai jos am extras câteva îndrumări pe care Maria Montessori le-a inclus în cărțile sale:
- Dacă eşti sincer, copilul va învăţa să spună adevărul,
- Dacă un copil este criticat des, el învaţă să condamne,
- Dacă un copil trăieşte cu sentimentul de siguranţă, învaţă să aibă încredere,
- Dacă eşti de acord cu părerile copilului, el învaţă să se iubească pe sine însuşi,
- Dacă un copil este încurajat, el învaţă să aibă încredere în propriile sale forţe,
- Când un copil este lăudat des, el învaţă să preţuiască,
- Atunci când copilul este umilit, învaţă să se simtă vinovat,
- Atunci când copilul este luat în derâdere, învaţă să fie timid,
- Atunci când eşti indulgent cu un copil, el învaţă să fie răbdător,
- În cazul în care ai o atitudine răutăcioasă faţă de copil, el învaţă să fie la fel.
Multe din aceste îndrumări au trezit controverse de-a lungul anilor – și încă mai trezesc și astăzi.
Recunosc, la început cu unele m-am identificat mai mult, dar la altele am avut o reținere, ba mai mult, am refuzat să le accept crezând că nu este posibil așa ceva.
Dacă te afli în aceeași situație cu mine, să știi că ai perfectă dreptate să crezi așa ceva. Doar că îți propun să te oprești preț de câteva secunde din această avalanșă de argumente ”de ce nu este așa” și să îți oferi un singur argument ”de ce este așa”.
Maria Montessori a ajuns la toate aceste concluzii după mai bine de 40 de ani de cercetări și observări a tuturor copiilor din întreaga lume. Observările ei au fost unele obiective, departe de a favoriza o poziție sau alta. Mie una mi-a dat foarte mult de gândit așa că mi-am lansat aceeași provocare pe care acum ți-o lansez și tie: ”Oare de ce un copil lăudat mai des învață să prețuiască? Oare are vreo importanță cum este oferită această laudă? Oare care este lauda la care ea se referă?”
Vă puteți alege oricare din frazele de mai sus și să încercați să pătrundeți în esența acelor cuvinte…în interior, în profunzime.
La început și mie mi-a fost foarte greu să discern și să știu unde să ofer libertate și unde să impun anumite limite. Dar repetarea acestor exerciții zilnic sau cu fiecare ocazie care se ivește nu au făcut decât să-mi rafineze simțurile, să mă facă mai conștientă de ceea ce îmi doresc și de ceea ce am de făcut în diferite situații. Este nevoie doar de răbdare și de o decizie de a acționa în această direcție.
Veți vedea că la un moment dat, lucrurile sunt mult mai clare și că tot ceea ce Maria Montessori spune mai sus este complet adevărat atât timp cât avem încredere în noi și în puterea noastră.
Am învățat să discern între suport oferit la dezvoltarea unor calități esențiale pentru viață pe care copilul e necesar să le deprindă și suport oferit la dezvoltarea unor capricii sau dorințe pasagere.
Înlăuntrul copilului se află soarta viitorului,
temelia construcţiei care e omul se pune când el e copil.
Vă aștept cu drag la evenimentul din data de 28 Martie 2019 de la Club Benefica (despre care găsești detalii aici) , unde alături de colega și buna mea prietenă Aura Cadiș dorim să ”trezim” această conștientizare în toți cei care își doresc și care o văd ca un lucru esențial pentru viitorul copiilor lor.
Dacă ți-a plăcut articolul meu și vrei să afli și alte idei despre cum să devii un Părinte Conștient, te invit să te abonezi la articolele de pe blog cu ajutorul notificărilor (dând clic pe clopoțelul roșu).
