Independența este o primă fază în câștigarea libertății.
Libertatea înseamnă a fi “propriul tău stăpân”
Pentru claritate, vă ofer următorul exemplu: un câine este ”liber” să alerge, să se joace, să muște atunci când nu este în lesă sau lanț, dar libertatea lui este limitată; el nu poate fi ”liber” să zboare, spre exemplu. Câinele are doar libertatea de a face o acțiune, nu de a alege ce acțiune să facă.
Animalele ajung să fie independente până la un punct (zboară, înoată, aleargă), dar nu sunt pe deplin libere. Libertatea presupune puterea de a avea opțiuni. Libertatea ține de cunoaștere, voință și face parte din intelect – daruri, puteri pe care doar ființa umană le-a primit.
Orice mediu ar trebui să încurajeze copiii să se miște liber, să aleagă ce își doresc să facă, să își poată satisface nevoile fundamentale (mâncat, dormit, toaletă) când simte fiecare nevoia, să poată repeta o acțiune de câte ori este nevoie, fără grabă, durată și perioadă predefinită.
În cartea sa, ”Descoperirea copilului”, Maria Montessori spunea:
“Libertatea copilului ar trebui să aibă ca limite interesul colectiv al comunității în care se mișcă; forma de exprimare a acestei libertăţi este ceea ce noi numim maniere și comportament adecvat. Este datoria noastră să protejăm copilul să nu facă ceva ce ar putea ofensa sau răni pe alții și să corectăm comportamentul nepotrivit sau nepoliticos. Dar, în ceea ce privește orice altceva, orice acțiune care are un scop util, oricare ar fi și în orice fel ar fi, ar trebui nu doar să fie permisă ci ar trebui observată, acesta este punctul esențial. “
În mediile Montessori timpul stă în loc. Aici copiii au tot timpul din lume și libertatea de a alege:
- activitatea cu care doresc să lucreze
- locul de desfășurare
- momentul și durata de desfășurare
- dar și forma socială
Libertatea de a alege activitatea (materialul de lucru): copilul alege singur materialul de lucru, în funcție de ceea ce îl interesează sau atrage. Atunci când un copil lucrează și se concentrează asupra unei activități, rolul educatorului este de a se asigura că ”protejează” această concentrare – Copilul nu este deranjat, întrerupt sau corectat. Copilul nu este niciodată forțat să desfașoare o anumită activitate deoarece această liberă alegere reprezintă un indiciu important asupra planului de dezvoltare și a fazei senzitive în care tocmai se găsește.
Libertatea de a alege locul de desfășurare: în funcție de caracteristicile materialului de lucru, copilul poate alege să lucreze la una din mesele de lucru sau pe un covoraș așezat pe podea.
Libertatea de a alege momentul și durata activității: copiii aleg atunci când doresc să ia o pauză, când să ia o gustare, dar și cât de des vor repeta o activitate.
Libertatea de a alege forma socială: copilul alege dacă lucrează singur, cu un prieten sau într-un grup de prieteni.
Este important de subliniat că libertatea presupune niște limite clare și ferme. Libertatea autentică a copiilor are loc întotdeauna în structuri foarte bine definite. Câteva dintre aceste limite și reguli aplicate într-un mediu Montessori sunt:
- orice activitate e desfășurată în mod constructiv și liniștit
- atunci când terminăm de lucrat cu un material, acesta este pus la locul lui pentru a deveni disponibil
- nu îi deranjăm pe ceilalți atunci când ei lucrează
- venim la grădiniţă pentru a ne simți bine, a lucra și a ”crește”
- regulă de bază: „Libertatea mea se sfârşeşte acolo unde libertatea altei persoane începe”.
Părinții atribuie acestui concept de libertate, un sens nu tocmai corect. Libertate nu înseamnă să lași copilul să facă orice își dorește. O libertate totală, nelimitată poate conduce către haos. Există o relație importantă între libertate și disciplină. Echilibrul dintre cele două este cel care permite ca mediile Montessori să funcționeze așa cum o fac.
În viziunea Mariei Montessori, un copil devine “disciplinat”, atunci când el devine stăpân pe sine (are putere de auto-control) şi poate, prin urmare, să-şi reglementeze propria conduită atunci când va fi necesar să urmeze o anumită ”regulă de viață”.
Copiii trebuie să respecte regulile, limitele impuse de mediu. Această măiestrie în respectarea regulilor nu vine de la sine. Ea vine în timp prin activitate, prin practică și cu răbdare.
Maria Montessori s-a opus oricărei metode care îl face pe copil tăcut și imobil pentru că i se înhibă copilului spontaneitatea şi forţa interioară pentru a deveni independent. Ea credea că modul de a disciplina un copil este prin muncă și activitate.
O libertate ce derivă dintr-o independență unde există limite și reguli clare și ferme, conduce către disciplină, armonie și echilibru.
