Primul articol cu care am început seria #DrumulConștientizării este legat de Responsabilitate (dacă l-ai ratat sau dorești să îl aprofundezi, îl poți citi aici). Am realizat că această temă este una vastă și în fiecare zi pot descoperi abordări diferite.
Este și cazul articolului de astăzi care poartă același titlu, dar abordarea este diferită – o altă perspectivă pe care am conștientizat-o stând de vorbă cu una dintre prietenele mele.
Cu siguranță v-ați pus măcar o dată următoarele întrebări sau ați auzit în jurul vostru părinți care le adresau:
- ”Cum pot să îl determin pe copilul meu de doi ani să își strângă singur jucăriile?”
- ”De ce copilul meu, acum adolescent/a spune că va face un lucru și uită; îl face într-un final doar dacă îi atrag eu atenția?”
- ”De ce oare copiii mei nu sunt responsabili și fac ceea ce știu că au de făcut?”
Nu vreau să par deloc ironică sau să crezi că am ca prim scop să te scot din sărite dar răspunsurile mele pentru cele trei întrebări sunt următoarele:
- ”Nu poți să îl determini să facă așa ceva.”
- ”El/ea are o sută și o mie de alte probleme existențiale care îi mișună prin cap și nu îi dau pace decât să își amintească ce ți-a spus ție că va face.”
- ”Tu mereu faci ceea ce ai spus că faci? Dar dacă cineva îți cere expres să faci un lucru, îl faci?”
Acum dă-mi voie să îți explic aceste răspunsuri care probabil nu erau cele care îți doreai să le auzi.
Un copil de doi ani nu este pregătit din punct de vedere al gradului de dezvoltare pentru a-și asuma responsabilitatea pentru astfel de sarcini. Acest lucru nu înseamnă că nu poți să începi să îl ”înveți” ce este responsabilitatea. Doar că există șansa, cel mai probabil, să apară atât la tine, cât și la copil sentimentul de frustrare. Mai ales dacă te aștepți ca el/ea să înțeleagă/facă ce îi ceri încă din prima. E nevoie să ai răbdare și să fii consecvent pentru a putea vedea mici rezultate.
Un exemplu care pe mine m-a ajutat să înțeleg mai bine procesul este cel legat de dobândirea limbajului la copii. Fetița mea a ascultat zilnic tot ce i-am povestit. Privirea îi rămânea efectiv blocată asupra buzelor mele – îmi absorbea fiecare literă, cuvânt, propoziție pe care o rosteam. Încerca să-mi răspundă cu gângureli și sunete care de care mai ciudate și amuzante. Pănă într-o zi, în jurul vârstei de 5 – 6 luni când a gângurit primele silabe ”ma-ma”. Nu vă pot exprima în cuvinte bucuria pe care am simțit-o în acele momente. Tot ce s-a văzut a fost un zâmbet larg așternut pe chipul meu.
Oare în acel moment credeți că mă așteptam să spună deja propoziții?
Savuram din plin momentul primului cuvânt intenționat pe care ea l-a rostit. Apoi a venit și vremea când a început să vorbească telegrafic, într-un soi de propoziții foarte scurte – ”Mama venit nana.”
Nici acum, ca și prima dată, nu m-am așteptat ca limbajul ei să fie unul foarte elevant, asemenea unui absolvent de facultate. Știu că va ajunge și acolo, într-o zi.
La fel se întâmplă și cu responsabilitatea. Copiii învață să fie responsabili în același mod – câte un pas o dată.
Fiecare zi aduce cu ea noi provocări. Cu pași mici și siguri va ajunge ca, într-o zi, să devină acel adult responsabil.
De foarte multe ori mi s-a întâmplat să mă cuprindă acel sentiment de frică – dacă nu îl învăț pe copilul meu la doi – trei – cinci ani ce este responsabilitatea oare va ajunge adult iresponsabil?
Câți dintre voi – acum adulți în toată firea și foarte responsabili – ați fost acuzați ca fiind iresposabili în copilărie? Eu intru în acestă categorie.
De asemenea acest lucru m-a făcut să conștientizez și să îmi aduc aminte că ceea ce copilul meu este astăzi nu va rămâne veșnic așa.
Eu m-am schimbat foarte mult de când eram mică. Atât datorită trecerii timpului cât și dobândirii experienței. Intrarea în colectivitate, provocări pe care viața mi le-a scos în cale, maturizarea au avut un cuvânt de spus.
Am realizat că datoria și reponsabilitatea mea ca părinte este să îmi ghidez și să modelez ceea ce îmi doresc ca ai mei copiii să devină când vor fi adulți. Apoi să am încredere și să las totul pe seama procesului natural de învățare.
Despre Responsabilitatea vom vorbi și în cadrul evenimentului pe care urmează să îl organizăm joi, 28 martie 2019.
Aștept cu nerăbdare comentariile voastre în care să împărtășiți o experiență care v-a facut să deveniți mai responsabili.
Dacă ți-a plăcut articolul meu și vrei să afli și alte idei despre cum să devii un Părinte Conștient, te invit să te abonezi la articolele de pe blog cu ajutorul notificărilor.
