Răbdarea, la fel ca orice alte calitate trebuie cultivată.
Cu cât începem mai devreme, cu atât șansele de reușită sunt mai mari.
Când vine vorba de Copil, de multe ori, mă surprindeam focusată pe acțiunea ce eu doream să o fac sau pe dorința mea exagerată de a ”mă ține” de un program/rutină și nu mai dădeam așa mare importanță lucrurilor pe care Copilul le făcea.
Un exemplu ipotetic pentru a înțelege la ce mă refer mai exact:
M: ”Este ora mesei.”.
C: nici o reacție
M: ”Hai la masă că se răcește.”
C: nici o reacție
Mama, deja iritată, vine cu pași apăsați în cameră și…
Varianta 1: îi repetă Copilului cu un ton autoritar să vină la masă, speriindu-l/o de-a dreptul cu intervenția ei
Varianta 2: înainte de a spune ceva, observă ce face Copilul. Acest moment îi oferă ocazia să descopere cum atenția lui/ei este asupra unui obiect, fiind de-a dreptul absorbit în activitate.
O astfel de activitate în care mi-am surprins unul din Copii este ascuțirea creioanelor. Eu consider că această activitate, pe lângă dobândirea autonomiei și dezvoltarea îndemânării, are ca scop cultivarea răbdării.
Ai nevoie de:
– creioane colorate
– o ascuțitoare de aluminiu potrivită pentru tipurile de creioane avute
– un recipient pentru talaj
Adultul va ascuți primul un creion. Va arăta cum se ține ascuțitoarea, cum se ține creionul și cum se învârte creionul în ascuțitoare deasupra recipientului pentru talaj. Când este gata, se asigură că Copilului a văzut vârful bine ascuțit, atrăgând atenția asupra lui – suficiente gesturi și vorbe mai deloc. 🙂
Apoi, dacă e nevoie, încurajează Copilul să continue cu restul creioanelor. Spun dacă e nevoie, deoarece cu siguranță vei auzi dinainte să termini ”vreau și eu, vreau și eu…”
Pare o activitate banală, nu-i așa? Ei bine, când vine vorba de gestul exact, nu mai e chiar așa.
Aici și aici am povestit câte puțin despre tendința de imitare pe care ființa umană o are.
Ce vreau să spun cu acest gest exact. Pentru a reuși să imite ceea ce noi îi arătăm voit sau involuntar, Copilul ne observă. Ori, dacă Adultul se mișcă cu rapiditate și face mai multe lucruri simultan, gesturile sale vor fi incoerente în ochii Copilului. Prin urmare, deși Copilul încearcă să imite gesturile, e mult mai dificil să le învețe.
Varianta 1: luăm în același timp în mână și ascuțitoarea și creionul. Inserăm în gaura ascuțitorii creionul dar nu intră. Îl lăsăm jos și luăm alt creion. Acesta este prea mare. Oare cu ce impresie va rămâne Copilul?
Versus: Luăm ascuțitoarea în mână. Observăm cu atenție una din găuri după care căutăm cu privirea creionul potrivit și dintr-o mișcare simplă îl alegem pe cel potrivit. Apoi începem procesul propriu zis de ascuțire.
Cu siguranța gesturile din a doua variantă vor fi mai ușor de reținut și de imitat, nu-i așa?
Nu uita să faci gesturile cât mai natural cu putință. Altfel te vei trezi cu aceeași replică pe care eu am primit-o într-o zi de la băiatul meu: ”Hei mami, dar nu așa se ascute creionul. Hai să îți arăt eu.” 🙂
Pentru a ajuta Copilul să creeze o conexiune, un obicei este necesar mereu să faci lucrurile în aceeași ordine, în același fel, cu mișcări lente și precise.
Da, vei spune că:
E nevoie de concentrare pentru a lucra în ritmul Copilului și
de a ”trăi în prezent” așa cum o face el/ea.
Exact despre asta este vorba. La început va fi extrem de greu, mai ales dacă nu ai prea făcut asta. Dar cu timpul, vei vedea că nu mai vezi lucrurile altfel. 🙂
O altă activitate care încurajează concentrarea și răbdarea este Mișcarea în reluare. Este o activitate îndrăgită de ai mei Copiii. Drept urmare au și îmbunătățit-o.
La început ai nevoie de:
– o ținută lejeră
– spațiu pentru mișcare
– multă voie bună și idei
Participanții formează un cerc. Primul care începe este, ca de obicei, Adultul. Acesta se gândește la un obiect, la o acțiune sau la o vietate. Să spunem că alege acțiunea de ”a mânca”.
Pasul următor este de a mima acțiunea astfel încât ceilalți să o ghicească. Mimarea trebuie să fie cât de încet posibil, fără cuvinte sau orice alte sunete ajutătoare, focusul fiind pe fiecare gest în parte.
Câtă voie bună, râsete în hohote și conștientizări (pentru mine 🙂 ) a creat această activitate.
După câteva încercări, copiii au dus acest joc la nivelul următor, propunând să ținem un obiect în mână – o jucărie, o carte, o minge – și să încercăm să mimăm. Este mult mai dificil. Ei au făcut-o intuitiv, dar eu am realizat după câteva încercări că focusul trebuie să rămână tot pe acțiune, dar în același timp, în fundal, trebuie să ne concentrăm și la a ține obiectul în mână fără să îl includem în mimă.
Copiii sunt adevărați inventatori. Această calitate devine vizibilă dacă
este încurajată de un mediu propice creației.
Ulterior, veți ajunge să creați împreună activități până la un moment dat când Copilul se va descurca singur și își va alege sau crea activitățile potrivite interesului lui.
Dar până acel moment va veni, ce este cel mai important în acest proces este atitudinea pe care o adopți, starea de spirit, felul în care asculți, privirea binevoitoare și încurajatoare.
Transmite-i mereu iubirea și respectul tău pentru el/ea și pentru acțiunile sale.
Până data viitoare, te încurajez să creezi situații de învățare și să experimentezi rolul de Observator.
Cu profundă recunoștință,
Raluca
