De aceea ne petrecem mult timp pe parcursul unei zile, uneori cu răbdare, alteori fără, corectându-i, spunându-le ce să facă, iar când se uită la noi și ne întreabă: ”Mami, dar De Ce?”, îi oferim un răspuns sec: ”Mami știe cel mai bine” sau ”Știu eu de ce”.
Dar dacă ne-am schimba perspectiva și atitudinea și ne-am spune: ”Copilul meu știe ce este cel mai bine pentru el”. Ar trebui să observăm și bineînțeles să fim în preajma lui pentru a nu se răni, dar în loc să încercăm să îl învățăm felul în care vedem noi lucrurile, să îi oferim libertatea să își trăiască propria viață în felul în care el își dorește. Astfel și noi avem șansa să ”învățăm” câte ceva din tainele copilăriei.
Întrebarea care îmi vine în minte acum este:
I-ai oferit copilului tău șansa, măcar pentru o zi, să facă ce își dorește, fără să intervii?
Încercați și veți rămâne surprinși. Poate te vor vedea cum răsucești cheia în yală și vor dori să facă și ei. Sau poate te văd cum ștergi podeaua și vor să participe – să îți ofere o mână de ajutor. Deși multe din activitățile făcute de copii par fără sens sau logică pentru adulți, prin intermediul lor copilul își dezvoltă mintea și caracterul, la fel cum își întărește oasele și musculatura.
Cel mai mare ajutor pe care îl poți oferi copilului tău este libertatea de a alege ce să facă și cum să facă, deoarece copilul tău știe, mai bine decât tine, ce își dorește. Astfel interacţiunea copilului cu mediul este cea mai productivă deoarece este auto-aleasă şi fundamentată pe interesul propriu. Știu că pare greu de crezut, dar tocmai această libertate conduce la disciplină, ordine, liniște și bucurie.
Suntem atât de absorbiți de obiectivul final: un copil model, dar și de activitățile și grijile cotidiene, încât uităm că și aceste făpturi firave au propria lor ”muncă” de dus la capăt: să devină adulți. Iar această ”muncă” doar ei o pot face. Natura are grijă de fiecare în parte și nimic nu este lăsat la voia întâmplării. E nevoie să ne dăm și să le dăm voie, să avem răbdare, să observăm și să căutăm să înțelegem acel „De ce” din spatele fiecărei acțiuni, reacții, atitudini.
Începând cu 1907, o italiancă pe nume Maria Montessori a integrat aceste idei și perspectivă în ceea ce ea a numit-o pedagogia Montessori.
Abordarea Montessori a fost dezvoltată fără idei preconcepute privind modalitatea cea mai bună de a ajuta copilul în călătoria sa spre a deveni adult. De fapt, ideile – cheie Montessori s-au născut din observarea obiectivă a copiilor din diferite culturi şi medii sociale, și a început la prima grădinița dintr-un cartier sărac din Roma, Dan Lorenzo, numită Casa dei Bambini (dacă vrei să citești povestea Casei dei Bambini, intră aici)
6 Ianuarie 1907 Prima Casa dei Bambini, San Lorenzo, Italia[/caption]
Această pedagogie este singura pedagogie care se aplică astăzi, cu succes, în peste 8.000 de școli de pe 6 continente.
Maria Montessori mereu spunea:
„Să nu faci niciodată pentru copil ceea ce poate face singur”.
Insuflând mereu această idee copiilor, într-una din zile unul din copii a venit la ea și i-a spus:
”Ajută-mă să mă descurc singur!”.
Dacă ți-a plăcut articolul meu și vrei să afli și alte idei despre cum să crești un Copil Lider te invit să te abonezi la Notificări.
Sursa: montessoricentenary
