Planurile de dezvoltare
Salturi de dezvoltare <img src="https://gradinita-avanti.ro/wp-content/uploads/2016/06/arrow.png" alt="arrow down"/
Viața se divide în diferite perioade de creștere manifestate prin diferite schimbări la nivel fizic, social, emoțional și psihic. Fiecare perioadă are nevoile sale specifice manifestate într-un mod unic.
Aceste perioade pot fi găsite oriunde în natură, manifestate în diferite moduri. Maria Montessori compară aceste perioade cu procesul de metamorfozare a unui fluture. Pentru a deveni fluture, omida trece prin diferite perioade de criză.
Aceste crize sunt prezente și în viața ființei umane, deși manifestările nu sunt așa de evidente. Aceste perioade sau faze se numesc planuri de dezvoltare. Deoarece caracteristicile fiecărui plan sunt așa de diferite și schimbările atât de evidente, Maria Montessori folosește următoarea metaforă pentru a evidenția trecerea de la un plan la altul: ”Dezvoltarea este o serie de renașteri”.
În timp ce creșterea are mai mult legătură cu aspectul fizic, dezvoltarea este mai mult psihică. Creșterea poate fi privită ca o ”hrană” biologică pentru corp, în timp ce dezvoltarea este ”hrană” pentru spirit.
În mod normal, hrana nu ar trebui să creeze oboseală de nici un fel. Dacă un Copil devine obosit sau plictisit atunci când este învățat, este un semn că informația este ori greșit prezentată, ori este oferită într-un moment inoportun – nu este conform cu stadiul lui de dezvoltare.
Există o continuitate între planuri. Dacă ceva se întâmplă într-unul din planuri, următorul va fi influențat și rezultatul final va fi diferit.
Fiecare perioadă are propria lui ”sarcină” de îndeplinit – unică la un anumit moment în timp.
Viața este împărțită în perioade scurte de 6 ani ce construiesc un ritm – Maria Montessori îl numește Ritmul constructiv al vieții. O perioadă de efort maxim este urmată de o perioadă de liniște și repaus.
În viziunea Mariei Montessori, viziune preluată și de Avanti, Educația începe chiar din momentul nașterii și ne înșoțește pe tot parcursul vieții. Omul cât trăiește, învață.
Educația trebuie văzută ca un ajutor oferit vieții însăși de a-și satisface toate nevoile atât fizice cât și psihologice și de a dezvolta acele puteri nemărginite cu care fiecare din noi este înzestrat.
Maria Montessori a descoperit că există patru planuri de dezvoltare parcurse de fiecare ființă umană de acel bebeluș inert la naștere până la măreția pe care un adult o atinge la maturitate. Astfel putem concepe un ”plan” al Educației care vine și satisface nevoile și provocările fiecărei etape în parte:
0-6 ani – > “Ajută-mă să mă descurc singur!”; are loc adaptarea la mediu dar și crearea fundației pentru ceea ce fiecare va deveni; se urmărește dezvoltarea sinelui ca fiinţă individuală
6- 12 ani -> “Ajută-mă să gândesc singur!”; are loc dezvoltarea fiinţei sociale dar și explorarea societății într-un context mai larg
12-18 ani -> “Ajută-mă să mă descopăr!”; fiecare începe sa-și caute propriul loc în societate ca individ; are loc naşterea adultului și găsirea propriului sentiment de sine
şi 18-24 ani -> “Ajută-mă să mă întrețin singur!”; are loc consolidarea personalităţii mature şi găsirea vocației pentru a putea contribui corespunzător acesteia
Primul și al treilea plan sunt împărțite în subplanuri. Perioadele între 0 și 3 ani și între 12 și 15 ani se adresează “nou-născuților”: în cea dintâi copilul se naște pe lume, iar în cea de-a doua se “naște” în lumea adulților. Ambele stadii sunt caracterizate de o creștere fizică intensă și de schimbări spectaculoase în creier.
În al doilea și în al patrulea plan nu au loc mari schimbări. Sunt perioade calme, de stabilitate și putere, în care copiii vor să cunoască lumea și să stabilească relații cu ea.
De-a lungul celor patru planuri de dezvoltare, Copilul trece prin perioade senzitive în timpul cărora este capabil să învețe anumite lucruri necesare dezvoltării sale fără efort, la potențial maxim, simțind în același timp o puternică atracție pentru aceste lucruri.