Această poziție de Observator mereu mă ajută să descopăr lucruri sau să descifrez mistere 🙂 Ei bine, de data aceasta am descoperit un mic secret specific lumii Copiilor:
Viața este o continuă joacă!
În acest moment îți văd zâmbetul din colțul gurii și te aud spunând: ei bine, dacă ar fi așa de simplu; copiii nu au griji, nu am termene, nu au de întreținut o casă etc. Și ai perfectă dreptate. Sunt unele aspecte pe care doar noi Adulții le avem de gestionat. Însă ce vreau eu să-ți aduc în atenție acum este felul în care Copiii își trăiesc viața, dacă noi Adulții le oferim ocazia să o facă singuri, fără a interveni și a spune ”Eu știu mai bine…” sau ”Dă-mi voie să te ajut că ești prea mic(ă) și nu poți să…”.
Ai mei copiii weekend-ul acesta:
– s-au certat dar imediat au spus ce au avut de spus fie printr-un gest fizic (lovit) fie printr-un gest verbal (țipat) după care în 30 secunde erau din nou cei mai buni prieteni ca și cum nimic nu s-a întâmplat,
– dacă unuia nu i-a convenit ceva și a început să plângă strigând isteric ”Mamiii….” , celălalt imediat cu calm și răbdare a argumentat de ce a făcut ceea ce a făcut;
Exemplu: amândoi doreau aceeași jucărie doar că unul o avea în posesie; celălalt a început să plângă; primul i-a spus cu o voce calmă, caldă și încet: ”imediat ce termin eu am să ți-o dau și ție” după care a încheiat cu un zâmbet; acest imediat a fost maxim 1 minut după care toată lumea mulțumită și fericită
– au empatizat unul cu provocările celuilalt,
Exemplu: am rugat băiatul să mă ajute cu o sarcină ce o aveam de îndeplinit în bucătărie; fata și-a oferit și ea ajutorul, doar că eu i-am mulțumit pentru intenție și i-am spus că ne poate observa, fiindu-mi suficient ajutorul băiatului; în acel moment fata s-a întristat; băiatul s-a uitat la mine și mi-a spus: ”dacă nu te poate ajuta și ea, eu nu te mai ajut”, apoi a mers spre sora lui și a îmbrățișat-o. Recunosc că acest gest m-a surprins într-un mod plăcut și într-un final am acceptat ajutorul amândurora 🙂
Activitățile propuse astăzi sunt premisele dezvoltării unei atitudini sociale sănătoase și armonioase.
- Să împarți înseamnă să întâlnești
Scopul acestei activități este de a încuraja copilul să inițieze el/ea un schimb, fără a urmări numai propria satisfacție.
Pentru această activitate aveți nevoie de 3 – 4 jucării/jocuri/obiecte favorite; 3 – 4 bucăți de hârtie și un creion.
Rugați copilul să așeze lucrurile în fața lui pe podea/covor în așa fel încât să le poată vedea pe toate. După care vă așezați și voi lângă el și îi sugerați să faceți împreună un ”plan de împrumut”. (Este important să observi atitudinea copilului)
După care vă uitați la jucăriile aflate în fața voastră și întrebi copilul ce jucărie îți poate împrumuta ție. Scrii pe o bucată de hârtie numele tău și îl/o rogi să așeze biletul în dreptul jucăriei împrumutate. Îi mulțumești pentru jucăria împrumutată.
Apoi îi spui să numească 3 prieteni/prietene cărora dorește să le împrumute jucăriile lui/ei. Notezi numele lor pe câte o bucată de hârtie, după care rogi copilul să așeze numele persoanei în dreptul jucăriei împrumutate.
Încurajează copilul să ”vorbească” cu persoana căruia îi împrumută jucăria și să verbalizeze cum se simte. La început îl poți încuraja prin întrebări ajutătoare.
Focusul este de a prinde curaj în a comunica cu persoanele alese.
Pentru dezvoltarea acestei activități, la un moment dat, puteți crea o situație în care gestul lui de generozitate nu primește un răspuns asemănător – nu îi este returnat favorul sau nu îi este mulțumit pentru gest.
Focusul este de a oferi, prin joacă, răspunsul sau atitudinea dorită în situația creată.
- Vreau și eu în joc
Pentru a-l ajuta pe copil să se integreze mai ușor în grupul de joacă din parc sau de la grădiniță, este impotant să luăm în considerare folosirea frecventă a termenilor ”te rog frumos”, ”pot să…” precum și creării unei atitudini în cazul unor răspunsuri fie pozitive (acceptare), fie negative (refuz).
Pentru această activitate puteți folosi animalul de pluș preferat a copilului sau o păpușă.
Începeți prin a crea o situație în care jucăria dorește să intre în jocul copilului. Este important să alegeți acest moment atunci când al vostru copil nu este foarte concentrat/atent la ceea ce face.
Câteva replici folosite:
”Pot să mă joc și eu cu tine?”
”Mi-ar face plăcere să particip și eu la jocul tău. Pare foarte interesant.”
”Mă bucur că ne putem juca împreună.”
”Îmi pare rău că nu îți dorești acum să ne jucăm. Voi reveni puțin mai târziu.” (important ca jucăria să plece veselă și să îți găsească o altă activitate)
”Am să mai rămân puțin aici să te observ ce faci.”
Apoi puteți face schimb de roluri: copilul să fie jucăria de pluș care dorește să ”intre” în jocul vostru. Observați ce replici sau ce abordare va avea copilul. Veți rămâne surprinși.
- Ca să nu uite
Copilul este capabil de multe lucruri, dar uită ușor unele dintre ele – deoarece atenția îi este atrasă de alte lucruri – sau refuză să le facă pentru a-și afirma voința.
Obișnuirea lui cu o rutină îl ajută extraordinar de mult în viața de zi cu zi. Când lucrurile fac parte din programul zilnic, le acceptă cu mai mare ușurință și astfel depui mai puțină muncă de convingere.
Totuși, copilul ar putea avea nevoie uneori să i se reamintească …. prin imagini. Astfel nu este necesar să stai mereu în spatele lui și să-i reamintește permanent care este următorul pas. De asemenea este necesar ca tu, împreună cu al tău copil, să folosiți cu plăcere aceste imagini.
Am atașat aici modelul de rutină folosită de noi, având ca sursă de inspirație rutina publicată pe site-ul www.SapteAniDeAcasa.ro. În cazul nostru a avut un real succes. Important este să găsiți/să creați o rutină care rezonează cel mai mult cu activitățile voastre.
Te încurajez să creezi mereu situații de învățare și să experimentezi rolul de Observator.
Cu profundă recunoștință,
Raluca
